Despre ceilalti

Noi ne privim sufletele si trupurile in oglinda celorlalti, si astfel ajungem sa ne cunoastem. Stiu cine sunt si ce sunt pentru ca ma vad in altii. Stiu ca sunt frumoasa, stiu ca sunt inteligenta, pentru ca stiu ca asa ma vad altii. Stiu cand sunt proasta, stiu cand sunt urata pentru ca asa ma vad altii. Nu orice altul ... dar acei altii privilegiati, vai cum ma caut in ochii lor pentru a vedea cine sunt cu adevarat!
Ma rog, de fapt exagerez, mai sunt chestii pe care le-am descoperit si singura... nu tot ce stiu despre mine am aflat prin altii ... dar sunt, totusi, surprinzator de multe lucruri pe care numai astfel le-am aflat.
Si totusi, cand ii privesc pe altii in mine, vad cat de putin oglindeste sufletul meu din ei. Chiar si persoanele care imi sunt cele mai dragi sunt la sute de kilometrii distanta. Ii iubesc, dar nu ii inteleg, nu ii vad, intregi, asa cum sunt. Vad fragmente, si franturi, si impresii tulburi, si imi dau seama ca eu nu stiu cine sunt ei.
Si totusi, ei se regasesc pe ei in mine.
Si atunci ma intreb, eu cand ma intalnesc pe mine in ei, pe cine intalnesc? Daca ei nu ma stiu eu cum ma pot descoperi in cunoasterea din ei ?