Despre autoritate

De fapt nu este vorba despre autoritate in general ci despe una dintre figurile autoritatii, si anume politistii.
Intotdeauna m-a socat reactia pe care o au unii oamenii la politisti. Dincolo de un dispret ostentativ, declarat, vezi toate bancurile cu politisti si respectiv succesul nebun pe care l-au avut mereu cei de la Vacanta Mare cu porcariile lor, exista si o alta reactie, aceea de spaima incontrolabila. Am avut de doua ori ocazia sa vad cum, oameni perfecti normali, relativ inteligenti, intra in panica atunci cand vad un politist respectiv atunci cand sunt opriti/ intrebati ceva de catre un politist.
De fapt sa spun si care au fost reactiile care m-au socat legate de politisti, nu? Pe de o parte reactia unei amice de a evita o anumita zona pentru ca acolo era un politists. PARDON? Si daca era ce? Musca? Esti infractor? Pe de alta parte reactia unui prieten atunci cand, pe o plaja, noaptea, am fost legitimati de o patrula - panica totala. Ei nu catadicsisera sa se legitimeze, sa se prezinte, sa nimic, noi nu faceam nimic ilegal, dar daca te intreaba ceva un politist e de rau, ai probleme, nu?
Este ca si cand polististul ar fi asa un fel de monstru mitologic cu 7 capete de care razi in absenta dar la aparitia caruia iti uzi nadragii. In fond nu facem bancuri decat despre ceea ce ne doare, nu? Ceea ce ne afecteaza direct si ceea ce ne intereseaza. Prin urmare de unde aceste reactii la politisti? M-am intrebat mereu.
Pana la urma politistii sunt oamenji ca oricare altii, nu? Recunosc ca nu cunosc foarte multi politisti, dar cei pe care ii cunosc nu sunt nici mai tampiti decat altii si nici nu au 3 capete, coarne si caninii pana la brau. Ei, cunosc si politisti tampiti, dar nu despre asta este vorba. :)
Pana la urma optiunea de a merge la politie/pompieri/armata este in momentul acesta o optiune ok. Castigi bine, sau ma rog, relativ bine dar de la inceput, sansele de avansare sunt bune, daca nu ai chef sa studiezi intensiv, nu te atrage extrem de tare un alt domeniu si nu te deranjeaza regimul de subordonare stricta respectiv perspectiva posibilitatii adrenalinei, de ce nu?
De asemenea, dupa parerea mea, reactia normala la un politist ar trebui sa fie pe de o parte de indiferenta - el isi face treaba lui, tu iti vezi de treaba ta, pe de alta parte de cunoastere a propriilor drepturi.
Pe vremuri consideram ca aceasta reactie ar putea avea legatura cu peroada comunista in care orice contact cu orice fel de autoritate statala putea fi periculos. Acum, de cand am un copil, am gasit o alta explicatie: Amenintarile si spaimele copilariei. Ati observat care sunt cele mai intalnite amenintari? Mamicile, bunicile etc isi ameninta copiii in doua feluri: Nu te du acolo ca e baubaul. Daca faci aia vine politia. Si sa te mai miri ca respectivii copii au o reactie complet disfunctionala cand, ajunsi la maturitate vad un politist... El este teroarea care ti-a bantuit copilaria. Amenintarea incetosata dar terifianta din perioada in care nu stiai propriuzis ce este un politist, dar stiai ca e un motiv de spaima.