Uneori imi vine greu sa cred cat de multe tampenii inghitim pe nemestecate pentru ca ni se spune ca sunt adevarate. Sau ca asa e la moda.
Uneori ma intreb daca oamenii sunt chiar atat de prosti sau doar eu sunt cea proasta care nu reuseste sa se inconjoare de oameni capabili sa gandeasca. Sau cel putin nu suficient de des, sau nu cu suficient de multi.
si alteori am norocul sa intalnesc pe cate cineva destept. atent. pe faza. si, in ultimul timp parca totusi asta inceteaza sa fie suficient.
Se afișează postările cu eticheta scutere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scutere. Afișați toate postările
vineri, 13 noiembrie 2009
marți, 13 octombrie 2009
Despre ceilalti
Noi ne privim sufletele si trupurile in oglinda celorlalti, si astfel ajungem sa ne cunoastem. Stiu cine sunt si ce sunt pentru ca ma vad in altii. Stiu ca sunt frumoasa, stiu ca sunt inteligenta, pentru ca stiu ca asa ma vad altii. Stiu cand sunt proasta, stiu cand sunt urata pentru ca asa ma vad altii. Nu orice altul ... dar acei altii privilegiati, vai cum ma caut in ochii lor pentru a vedea cine sunt cu adevarat!
Ma rog, de fapt exagerez, mai sunt chestii pe care le-am descoperit si singura... nu tot ce stiu despre mine am aflat prin altii ... dar sunt, totusi, surprinzator de multe lucruri pe care numai astfel le-am aflat.
Si totusi, cand ii privesc pe altii in mine, vad cat de putin oglindeste sufletul meu din ei. Chiar si persoanele care imi sunt cele mai dragi sunt la sute de kilometrii distanta. Ii iubesc, dar nu ii inteleg, nu ii vad, intregi, asa cum sunt. Vad fragmente, si franturi, si impresii tulburi, si imi dau seama ca eu nu stiu cine sunt ei.
Si totusi, ei se regasesc pe ei in mine.
Si atunci ma intreb, eu cand ma intalnesc pe mine in ei, pe cine intalnesc? Daca ei nu ma stiu eu cum ma pot descoperi in cunoasterea din ei ?
Ma rog, de fapt exagerez, mai sunt chestii pe care le-am descoperit si singura... nu tot ce stiu despre mine am aflat prin altii ... dar sunt, totusi, surprinzator de multe lucruri pe care numai astfel le-am aflat.
Si totusi, cand ii privesc pe altii in mine, vad cat de putin oglindeste sufletul meu din ei. Chiar si persoanele care imi sunt cele mai dragi sunt la sute de kilometrii distanta. Ii iubesc, dar nu ii inteleg, nu ii vad, intregi, asa cum sunt. Vad fragmente, si franturi, si impresii tulburi, si imi dau seama ca eu nu stiu cine sunt ei.
Si totusi, ei se regasesc pe ei in mine.
Si atunci ma intreb, eu cand ma intalnesc pe mine in ei, pe cine intalnesc? Daca ei nu ma stiu eu cum ma pot descoperi in cunoasterea din ei ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
